Asul elevilor, nr.62- decembrie 2020- ianuarie 2021

1 Decembrie – Ziua Națională

În fiecare an, la 1 Decembrie, România îşi serbează Ziua Naţională. Anul acesta se împlinesc102 de ani de când cele trei provincii româneşti (Basarabia, Transilvania, Bucovina) aflate sub jugul dominaţiei străine au revenit Patriei Mame.

Întregirea naţională a reprezentat obiectivul major al naţiunii române în timpul primului război mondial. Guvernul condus de Ionel I. C. Brătianu a urmărit să implice România în război de partea statelor care îi garantau realizarea acestui deziderat major. În august 1916, după doi ani de neutralitate, România intră în război alături de Antanta (coaliţie politico-militară constituită din Rusia, Franţa, Anglia). În convenţia politică din august 1916 încheiată cu Antanta, statele aliate recunoşteau României dreptul de a se uni cu teritoriile româneşti aflate sub dominaţie străină, cu excepţia Basarabiei care rămânea sub ocupaţia Rusiei, membră a acestei alianţe până în 1917.

Anul 1917 a adus Rusiei izbucnirea revoluţiei bolşevice, ieşirea din război şi încheierea păcii separate cu Puterile Centrale. Declaraţia lui Lenin privind dreptul popoarelor neruse la autodeterminare, a creat cadrul favorabil realizării unirii.

Primul teritoriu care s-a unit cu Patria Mamă a fost Basarabia la 27 martie 1918 când Sfatul Ţării a adoptat cu majoritate de voturi această hotărâre.

Actul Unirii Basarabiei cu România

La 15/28 octombrie 1918, Congresul General al Bucovinei întrunit la Cernăuţi a votat unirea necondiţionată pentru vecie, a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României.

Congresul General al Bucovinei

În toamna anului 1918 în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii imperiului dualist, mişcarea de eliberare naţională din Transilvania s-a amplificat.

În acelaşi timp la Alba-Iulia au loc pregătiri intense în vederea convocării şi organizării Adunării Naţionale. În ziua de 1 decembrie 1918 la Adunarea de la Alba-Iulia au participat 1228 de delegaţi din întreaga provincie şi 100.000 de oameni veniţi să aclame unirea cu ţara.

Marea Adunare de la Alba Iulia, 1918

Lucrările Adunării au fost deschise de Gheorghe Pop de Băseşti, iar Vasile Goldiş a citit Rezoluţia Unirii: „Adunarea naţională a tuturor românilor  din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţii la Alba-Iulia în ziua de 18noiembrie/1decembrie 1918 decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

La Adunarea de la Alba-Iulia, Vasile Goldiş sublinia: „Civilizaţia care ne-a eliberat pretinde de la noi respectul pentru dânsa şi ne obligă să aducem în noul nostru stat orice privilegiu  şi să statornicim ca fundament al acestui stat munca şi răsplata ei intregală. Să jurăm credinţă de aici înainte numai naţiunii române, dar tot atunci să jurăm credinţă civilizaţiei umane. Câtă vreme vom păstra aceste credinţe neamul nostru va trăi, se va întări şi fericiţi vor fi urmaşii noştrii până la sfârşitul veacurilor”.

Unirea a fost o încununare a aspiraţiilor de veacuri ale poporului nostru pentru eliberarea naţională, rezultat al luptei duse de armatele române, elita politică a vremii, în cadrul cărora rolul hotărâtor l-au avut masele populare.

Ferdinand I

Cu prilejul încoronării lui Ferdinand, ca rege al României Mari la Alba-Iulia în 1922, locul unde s-a realizat dezideratul major al românilor, acesta sublinia: „Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei romane, coroana de la Plevna, pe care noi şi glorioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare. Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca poporul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică”.

Pregătita de întreaga istorie naţională, unirea din 1918 a fost opera unei generaţii de execepţie între care menţionăm: Regele Ferdinand I, Ion I . C. Bratianu ,  Ionel I. C. Brătianu , Ion Inculeţ , Pantelimon Halippa, Iancu Flondor, Ioan Nistor, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băseşti și mulţi alţii pe care, cu mândrie, îi putem numi „părinţi ai României Mari”.

prof. Vasilica Hotea